Copii agresivi din parcuri
M-am hotarat sa fac o categorie speciala pentru intamplarile si experientele placute si mai putin placute din viata mea de mama si cea a fiului meu.
Acest topic este legat de una dintre principalele probleme din Romania si cred ca in special din Bucurestii : agresivitatea copiilor din parcuri ! Nu credeam ca exista asa ceva si pana sa bantui parcurile cu bebele meu nu-mi imaginam ca niste tanci poti fi agresivi, cruzi, rai si chiar batausi ! Nu credeam ca la 1 an sau 2 ani un copil trebuie sa invete sa se apere de alti copii de aceeasi varsta sau cu 2-3 ani mai mari !
Abia asteptam sa mearga si bebele meu pe picioruse singur sa ne jucam cu alti copii, sa ne distram, sa mai fiu si eu iarasi copil, sa ma pot prostii fara sa fiu aratata cu degetul, fara sa fiu judecata : "Uite-o si pe asta la varsta ei !". :-)
Credeam ca totul va fi ceva de genul : ne imbracam, iesim la plimbare, ne oprim intr-un parc, ne jucam si ne distram ! Nu sa stau dupa el mereu prin parc sa nu-l loveasa vreun alt copil iar parintii/bunicii/cine este cu respectivul afara sa nu aiba nici o reactie. Specific ca fiul meu este foarte sociabil, dulce, bland si dornic de joaca si de noi prietenii. Evident nu-l las sa ne bage in jocurile copiilor mai mari caci ii deranjeaza, nu-l las sa strice ceea ce au creat alti copii (castele de nisip, paturici cu papusi...etc) si niciodata nu-l las sa loveasca alti copii, sa le ia jucariile din mana cu forta sau sa-i impinga. Intotdeauna sunt atenta cand se apropie de alti bebelusi din carucioare care sunt micuti, sub 1 an, sugari. Nu-l las sa le atinga caruciorul sau jucariile caci al meu este mai mare si pe manute poate fi murdar sau sa aiba microbi iar sugarii sunt mai putin dezvoltati. In principiu am mare grija de el dar si de ceilalti. Nu sunt o mamica exagerata dar mi-am dat seama pe parcurs ca trebuie protejat, trebuie educat si invatat chiar daca cei din jur nu sunt.
Nu este normal ca fiul meu sa mearga catre un copil ca 2-4 ani, se posteaza in fata lui si spune : Na-na-na-na zambind si asteptand rabdator o reactie iar acela sa ridice piciorul si sa-l loveasca in piept incat fiul meu sa cada in fundulet si incepe sa planga !!! De ce ? Il intreb pe respectivul : De ce ai facut asta ? Vroia doar sa vorbeasca cu tine, sa se joace cu tine ? Trebuia sa-l ignori, sa pleci, nu trebuie sa lovesti un alt copil mai mic ca tine. Nu are nici 2 ani si nu vorbeste si cu atat mai mult nu intelege de ce ai facut asta ! Respectivul copil evident nu are nici o reactie sau mai rau raspund : "Asa vreau eu!". Ok, bine inteleg, se mai intampla, imi linistesc copilul printre lacrimi, incercand sa-i explic de ce respectivul a reactionat asa... dar mai grav : persoana care este cu acel copil in parc nici macar nu se vede prin preajma, nu vine sa vada ce s-a intamplat sau este chiar langa noi, se uita impasibil si nu spune absolut nimic, nu-i explica copilui ca nu este bine ce a facut, nu-si cere scuze fara de mine, nu are absolut nici o reactie ! Eu eu am uitat bunele maniere, ori nu stiu este o astfel de generatie in ziua de azi ! Am ajuns precum oamenii de pe vremea mea : "Deh, generatia din ziua de azi" spuneau ei..... acum spun si eu exact acelasi lucru ! Si parca totusi oamenii buni nu eram asa cand eram mici ! Nu indrazneam sa lovim un copil mic, cand eram mai mari la scoala da...alta discutie... dar pana pe la 5-7 ani nu am facut niciodata asta ! Poate alta educatie, poate alte vremuri, poate alti oameni...dar regret ca ne-am transformat cu totii in cei ce suntem azi : nu ne pasa ! Copii nostrii asta vor invata : nu le vor pasa...pardon deja nu le pasa !
Nu este acesta singurul exemplu.
Numarul 1 s-a intamplat astazi. Bunica copilului s-a facut ca ploua. Am vorbit destul de tare, cu siguranta m-a auzit dar nu l-a bagat in seama pe copil, nici situatia respectiva. Noi am mai ramas 10 minute in parcul de pe Ion Mihalache si l-am evitat, ne-am jucat cu 2 fetite. Bunica respectivului a stat pe banca mancand LOGIC nelipsitele seminte si palavragind cu o alta femeie, langa ele mai erau 2 fetite asa ca am banuit ca acel baietel este singur in parc. Am incercat sa-mi dau seama sa vad cu cine este in parc, dar nu am avut succes. Sotul meu mi-a spus ca ar fi trebuit sa ma apuc sa intreb : "Al cui este salbaticul acesta?". Ar fi trebuit, dar nu mi-a dat prin cap in acel moment. Am observat ca este cu ea dupa ce ma indepartasem de parc si i-am vazut ca au plecat si ei. Nu m-am mai intors din drum.
Cu numarul 2 a fost si mai tare ! Eram la groapa cu nisip, era si acest copil, mama lui era exact langa el asa cum eram si eu langa fiul meu. Intr-o fractiune de secunda (de ce se intampla totul intr-o fractiune de secunda? ar trebui sa fiu Superman sa pot reactiona asa de repede!) fara sa-l suparam cu absolut nimic, acel copil si-a ridicat lopatica si a inceput sa-mi loveasca copilul cu frenezie in cap si in ureche in partea dreapta. M-am repezit, i-am luat lopatica in mana, mi-am luat copilul de acolo si am incercat sa-l linistesc ! Bietul de el era nauc si plangea cu niste lacrimi de crocodil de se innodau in barba ! De ce intamplase !? De ce a reactionat acel baietel asa ? Am incercat sa vorbesc cu mama lui dupa ce l-am linistit pe al meu, desi dungile rosii de pe capul lui imi sfredeleau sufletul. M-am lovit de un zid : nu a avut nici o reactie nici pe moment si nici dupa aceea. Nu i-a pasat. Am aflat de la niste persoane "binevoitoare" care observasera intamplarea ca este un baietel foarte violent si crud. La gradinita il ocolesc toti copii iar in parcuri nu se joaca nimeni cu el. De unde era sa stiu eu asta !? Scrie cumva pe fruntea lor ca sa-l pot feri !? Acum de cate ori ii vad, incerc sa-i evit. E normal ?!
Cu numarul 3 aceeasi poveste : Fiul meu se juca cu niste pietricele, respectivul a venit, a ridicat piciorul (ce au frate cu picioarele astea !?) si l-a lovit. Mama lui !? La 2 pasi, nici o reactie, dar cum sa aiba ! Macar la ea se vedea ca nu are nici o educatie si atunci ce pretentie sa am la minunatul ei odor cu har de la Dumnezeu ? Si cu toate astea tot ea era cu nasul pe sus.
Mi-ar place sa gasesc pe internet o lista cu acei copii care creeaza probleme in parcuri : nume+locatie - ca sa ne putem feri copii de ei ! Degeaba il invat eu sa fie bland cu alti copii, sa ceara voie sa se joace cu alte jucarii, etc. daca are astfel de exemple negative in jurul lui. Desi Doamne este un cartier bun. Se stie ca un copil va imita cel mai repede si mai bine alti copii, mai mult decat pe parinti si ce vede in casa.
Si totusi : de unde atata violenta la un copil ? Prea mult timp la desene animate? Este ignorat ? Nu primeste destula iubire parinteasca ? Nu este bagat in seama de cei din jur ? Nu i se explica nimic ? Nu primeste suficiente vitamine ? Sau doar asa este noua generatie din Romania ? Refuz totusi sa cred asta si refuz sa cred ca nu vrem sa ne educam copii in cel mai bun mod cu putinta !
